INDEX
Deoumanism
Ghid tematic
Aditionale jurnalistice
Scurta prezentare
10 precursori
predestinati deoumanismului
contemporani afini
deoumanismului
cuvant inainte
doctrina
dodecalogul deoumanist
deoumanismul- religie politica?
P.D.U.E.R
 
contact
 
versiunea pdf
 
NOU! Video
 
DEOUMANISMUL - RELIGIE POLITICA ?
*Da, chiar asa! Pentru ca este prima religie a democratiei care se manifesta în afara sanctuarelor si coboara în spatiul public, prin individualitatile convinse, care o simt la purtator ca pe o umplere de suflet! Astfel Deoumanismul se desacralizeaza si devine civic. Dar, ca sa-si poata impune valorile doctrinare, ei, deoumanistii au nevoie de expresie partinica în lupta politica si au nevoie de putere executiva pentru a-si realiza programele politice pe baza carora au fost alesi sa conduca;
*Da, pentru ca Deoumanismul este institutia unei alte mentalitati, care, fiind deopotriva religioasa si politica, va lucra convergent la acelasi rezultat, inspirat de aceeasi doctrina încrezatoare într-un unic Dumnezeu! Si va aduce la conducere onestitatea, dreptatea si responsabilitatea milostiva, adica omenoasa. Iar deoumanistul manager, meritocratul, care este omul optim, îmbunatatit, este si capabil sa asigure colectivitatilor reprezentate, garantia implicarii reusite în toate proiectele propuse, prin însasi calitatea lui umana de netagaduit. Asa se face ca, pentru întâia oara în istorie, se realizeaza pe baza doctrinara unitara, simbioza unei entitati mai rotunde si inedite -politicianul credincios! Care este un meritocrat deoumanist, cu totul altul si altfel de cum a fost el perceput pâna astazi, sub titulatura generica de om politic. Pentru ca, cinstit vorbind, politicienii care au populat pâna ieri menajeria "zoon politikon" nu au avut ca stindard nici o religie "de lucru" dar s-au servit cu totii copios, de aceeasi zeitate neagra a banului, pe care fiecare a gasit-o de serviciu în chiar ziua interesului sau personal. Pâna la noi, toate religiile s-au separat de politic, pentru ca l-au considerat pe Dumnezeu numai stapânul de deasupra lumii si biciul ei de foc! Noi însa îl consideram pe Dumnezeu scânteia tainei care s-a risipit în oameni si duhul lor purtator de discernamânt. Si îl simtim în noi, cu pulsul propriilor inimi si atunci când muncim si când iubim si când petrecem si când bocim, iar de câte ori ne miscam printre semeni îl miscam prin fiintele noastre peste tot si pe El, în casa si pe strada. Ca sa ne "cuplam" la Dumnezeu, noi nu avem nevoie de nici o "mufa" clericala. Îl invocam direct, uitându-ne în lumina Soarelui sau. Si purtam sub gene icoana lui permanenta iar în tot ceea ce facem, lucram cu gândul la inspirator, la geniul sau tutelar. În acest mod mesajul credintei deoumaniste, devine, pentru politicianul la fel de deoumanist ca si credinciosul, atât convingere si tel cât si proiect social si plan de lucru. Fiind singura confesiune care se naste pentru prezentul permanent, noi ne marcam acum borna de început, aici la burtile Dunarii din Calarasi si, pentru ca nu coborâm direct dintr-o atemporalitate care sa ne legitimeze pe latime si adâncime în timp, ne legitimam noi însine cu încoltirea dintr-un viitor înalt, pe care îl speram viabil mii de ani, adica atâta cât va voi Dumnezeul nostru Curcubeu, care ne-a înscânteiat si inspirat.
*Noi ne afirmam si suntem astazi aici pentru a putea contrabalansa prabusirea lumii prin instincte! Ne încorporam si ne organizam pentru a salva prin spirit, spiritualitatea însasi si vom impune la cârma vietii pe capabilii care merita, fiindca astazi "împaratia lui Dumnezeu sufera silnicie si oamenii silei pun mâna pe ea". Iar asa cum cres tinismul s-a nascut cu împrumuturi si adaptari din izvoare egiptene, plus alte izvoare ale protovechimii, tot asa si Deoumanismul se înfiripa dintr-un mozaic spiritual actualizat, cu radacini în cultele solare antice. Dupa cum aminteam si în alt context, însa, credinta noastra nu se exprima prin spectacolul sacerdotal al ritualului de templu. Deoumanistii care se considera nisipul vietii si nu buricul pamântului, simt nevoia sa se disipeze în spectacolul lumii diurne si acolo sa fie ei actorii principali, prin faptele lor bune, constructive.
*Deoumanismul nostru, este o religie pornita de la un ideal sine qua non si nu de la un eveniment miraculos, care sa fi uimit planeta, astfel împlinindu-si si baza pentru racolarea de noi prozeliti. Omul drept gândit de noi si îmbunatatit nu va putea fi niciodata rastignit pentru pacatele altora, pe care, în acest mod sa îi si poata mântui. Noi nu acceptam pentru propria-ne mântuire sacrificiul nici unui semen de-al nostru, fiindca suntem oricum, cu totii, la fel de muritori, iar omenirea, credem ca se va mântui pe rând, deodata cu moartea succesiva a fiecarui individ, care astfel îsi plateste pacatele unei vie ti intinate, cu propria lui moarte la fel de exclusiva. Asadar, nimanui nu-i este necesar sacrificiul nimanui, fiindca nimeni nu este exceptat de la finalul care omogenizeaza si îndreapta totul!
*Deoumanismul este sâmburele unei adoratii monoteiste pe care o dorim împlinita prin acest cult al democratiei. Sigur ca, mai ales deoumanismul va reconfirma domnia pe pamânt a Dumnezeului Unic Curcubeu, adunând popoarele lumii evoluate sub acelasi duh cardinal focalizant! Reamintim astfel, ajunsi aici, acelora care ne urmaresc, ca telul fiecaruia dintre credinciosii nostri, este lucrarea faptei bune si perfectionarea abilitatilor care o fac posibila pe aceasta. Iar "subtierea" spiritului si a celorlalte daruri native îl va conduce, finalmente, pe fiecare catre propria lui mântuire. Care înseamna ca, prin esentializare spirituala vom gasi pe rând drumul prin care sa ne apropriem de Zeu.
*În viata sociala (singura prin care omul se traieste pe sine, într-o identitate la vedere) nimeni nu are de rascumparat nici o vina a nimanui si nici pacatele fundamentale ale înaintasilor care, chipurile ne-ar fi stigmatizat cu pacatul originar, în primul rând! Binele sau raul pe care omul le face traind, el si le achita singur în spatiul existential, prin justitia statala, institutionalizata, care-l
pedepseste ori îl exonereaza! Dumnezeul nostru nu are nevoie de rasplata omului. De la acela caruia îi face viata cadou, ca pe o esarfa, chiar daca în momentele de atunci el e doar în stadiul "de morula, de blastula, ori gastrula" nimeni nu asteapta nici un pret la afirmarea clopotelului identitar, la desteptarea constienta. Primii hominizi care au devenit oameni prin caderea din Eden, pentru ca au îndraznit sa guste din marul cunoasterii si astfel sa se stie reciproc, Adam si Eva (înca de acum 20000 de ani, dupa unii sau 10000 dupa altii) si-au platit aceasta trufie cu vârf si îndesat prin alungarea lor din vesnica dulcegarie a Raiului povestit. Asadar, noi toti fiind înscânteiati cu viata, am primit un CEC în alb din începuturi si un dar pe care ar trebui sa învatam fara exceptie al cheltui frumos si profitabil! Pentru ca, functie de asta, Dumnezeu se va întoarce ori nu, cu scânteia noastra albastra în alte fiinte, dupa felul cum ne-am irosit sau nu scânteia dintâi cu care revenim la sorocul expedierii în Nodul Primar al Luminii. Pâna atunci este suficient ca ne pacalim cu viata leaturile de urmasi, iar pentru faptul în sine nici macar nu-i facem pe acestia vinovati. Fiindca Domnul ne-a dat la toti, nu ne-a luat, iara cei care-si fac daruri nu sunt cu totii greci (vezi TIMEO DANAOS ET DONA FERENTES!). Astfel putem deduce ca, doctrina noastra nu e mit, ci e viata, ca deoumanistul este religia împlinirii fericirii omenesti, prin regasirea rostului fundamental al acestei fiinte care reinventeaza binele oportun, inclusiv prin bucuria procreatiei.
*Scopul final al Deoumanismului este instituirea Natiunii Planetare Deoumaniste, sub flamura unui singur Dumnezeu, Curcubeu al tuturor popoarelor si al societatii optime a oamenilor Lui. Care vor asigura si vor valorifica diversitatea lumii, prin comunicarea si colaborarea interconectata a tuturor Patriilor Lingvistice Fluide ale Deoumanistilor, implicati si responsabili. Care asa îsi vor pune nediscriminat în valoare traditiile si culturile lor specifice, toate îndreptatite la un acelasi nobil respect. Deoumanistii considera ca Pamântul, cu resursele sale integrale apartin umanitatii întregi si nu cetatenilor privilegiati iar aceste bogatii sunt polarizate incorect, necinstit si neechitabil, atât în patriile lor geografice cât si în proiectiile de perspectiva ale Natiunii Mondiale Deoumaniste. Atunci când se va putea, noi vom opta pentru o distributie dupa importanta si cuantumul social al muncii fiecaruia si dupa efortul implicat în calitatea rezultatelor ei. În raport cu acestea se va face, proportional si diferentierea în repartizarea si însusirea câstigurilor. Oricum, un om care munceste onest, nu are voie sa aiba grija zilei de mâine, pentru el si familia sa. Dupa cum unul care a mostenit averea altuia de miliarde nu e cinstit sa o toace, traind numai pentru consum si opulenta, fara a produce nimic!
*Pe Dumnezeul deoumanistilor l-as defini ca pe un spirit polifatetat al Totului, de la care toate cele se întrupeaza si se trag. E un contur solar care pulseaza ca o inima; ca si inima mea ori ca si inima ta. Singurele sacrificii si ofrande pe care i le aduc sunt gândurile mele, cu consecventa si coerenta lor. Prin aceste artere îi pulsez Lui sângele meu si tot astfel preiau si ma simt eu însumi în plasma sângelui sau. Si asa simt ca El traieste prin mine, înscânteiatul, atâta timp cât arde în fiinta mea scânteia lui stelara. Iar regulile dupa care ne constientizam si ne atingem sunt simple, ca viata din care ne înfruptam si ca moartea care ne repauzeaza pe noi, oamenii. Ca mugurele primavara, când se aprinde în corole, ori ca frunza galbena toamna, care, desprinzându-se fara lacrimi de ram, stinge lumina verdelui si trage cortina, cazând pe aripa de vânt în mineral. Si daca Dumnezeu e Unul, Dumnezeu e Unic, nu înseamna si ca Dumnezeu e singur! El este însa numai singura perfectiune care s-a risipit în toate cu câte ceva si în fiecare cu o farâma. De aceea, de la El în jos, nimeni nu mai e perfect ori complet iar toate celelalte ramân doar perfectibile. Iar noi oamenii suntem numai miliardele de schije, masurabile si imperfecte care ne adâncim la un loc, în partea masurabila si perfecta a Universului sau prin recombinari si alchimii si prin intersectarea infinita a tuturor contrariilor. Pentru ca ceea ce în natura umana denumim cu
simplitate moarte, în cazul dumnezeirii aceasta e proces!
*Dupa cum se stie, pentru omul credincios, începutul istoriei nu poate fi decât închipuit, ca vointa si lucrare exclusiva a miracolului dumnezeesc; cum si sfârsitul lumilor, deasemeni, este imaginat a fi aceeasi lucrare sfânta. Diversele religii care s-au afirmat pâna acum si-au explicat lor si adeptilor lor, atât rasaritul cât si apusul umanitatii, în conformitate stricta cu dogmele specifice care asa le aproprie sau le diferentiaza. Si fiecare tine cu dintii de versiunea sa, desi, cum spuneam, nu prea mai e nimic nou sub soare (cu exemplificari multiple, pentru sustinerea acestei asertiuni, la nevoie).
* Noi, deoumanistii, ca parte din diversitatea care s-a nascut într-un spatiu preponderent crestin ortodox si provenind cu totii dintro aceeasi traditie acceptata sau practicata inclusiv de catre parintii nostri, nu putem ignora în totalitate crestinismul si suntem obligati de viata sa ne raportam structural la el, fie si aproximativ sau tangential. Chiar daca multi dintre ai mei se declara spirite libere si crestini involuntari! Deci, daca vom aminti aici fapte, întâmplari si personaje, nu ponegrim, nu blamam si nu desfiintam pe nimeni. Si nici nu vrem sa jignim pe oarecine. Noi vom sustine si potenta propria noastra alternativa numai subliniind inclusiv diferentele dintre noi si nu vom lupta împotriva nimanui. N-avem de gând sa ne cream adversari ci challengeri. Noi nu mobilizam pe nimeni pe vreun front ci ii chemam pe emulii nostri în arena social politica si apoi la urne. Nu reinventam lupta de clasa si ne respectam preopinentii. Noi nu minimalizam, nu hulim si nu provocam nici crestinismul, nici celelalte culte amintite aici. Noi nu luptam contra, noi ne batem pentru deoumanism. Respectându-i pe toti cei din fata noastra, de la care cerem nimic mai mult, decât o aceeasi atitudine.
*La crestini, de exemplu, rugaciunea zilnica, sintetizata în TATAL NOSTRU, deriva din vechea rugaciune evreiasca KADDISH, a vechii lor sinagogi; La Deoumanisti rugaciunea matinala, e noua si simplu formulata, ca multumire zilnica adresata Aceluia care ne-a daruit bucuria vietii! La noi, moartea sacrificiala, pentru o alta viata, se face în plan spiritual, prin slefuirea în subtil si nu prin jertfe de sânge, ori sacrificarea altor suflete, ca la altii. Noi nu mâncam nici macar simbolic, precum unii "carnea si sângele Domnului meu" si a nici unui alt Domn! Deoumanismul interzice sacrificiile rituale de orice fel în propria religie. Sunt îngaduite numai, acelea pentru
procesarea hranei si pentru mentinerea naturii umane. Dar si acestea vor fi pazite de excese daunatoare, degenerate în dezmat si vicii, în abuz. Propunem carnea "cuser" pentru o alimentatie sanatoasa. Noi nu suntem nici canibali si nici sangvinari, suntem omnivori si ne hranim dupa rânduiala traditiei în care ne-am nascut. Pentru noi, "sfârsitul vremurilor sau al veacurilor" înseamna depasirea hotarelor ignorantei si ale habotniciei, pentru altii e grozavie si macel, pârjol si jelanie necurmata, ca la "drobul de sare"! Daca veti reusi sa întelegeti si sa credeti ceea ce sustinem noi aici, veniti alaturi de noi si, împreuna cu Dumnezeul nostru, care e Unic si al tuturora, vom trece si de granitele altor lumi. Cu noi si cu voi Dumnezeul Curcubeu îsi va coloniza Universul! La noi "imitatio Christi" înseamna "imitatio Dei", în spiritul faptelor sale rasfrânte în uman, logice, legice si morale! Astfel, religia noastra nu mai este o manifestare de ritual cu staif, de taina sacerdotala, cu recuzita si altare, cu smirna si tamâie! Suntem o religie deschisa, la care se adera exclusiv "ad libitum", simpla si permanent în buzunarul inimii personale, aflata în lumina soarelui, care accepta numai taina si maretia lui Dumnezeul Unicul Curcubeu, singurul steag sub Soare dedesubtul caruia consimtim sa ne construim liberi civilizatia pacii si apoi a fericirii umane. Ca si copii ai aceluiasi tata, nediscriminati si de aceea cu sanse egale pentru toti. Primul comandament al primului executiv deoumanist va fi, ca importanta sociala, hrana, sanatatea si caminul populatiei, apoi învatamântul, educatia si stiinta, sportul si artele, protectia bolnavilor, a batrânilor si a celor defavorizati. Celelalte, socialmente necesare,
sunt puncte de interferenta si conlucrare si devin probleme ale industrialismului contemporan, paralel, coexistent si inclus. Vom concentra eforturi esentiale spre a gasi solutii viabile si curate în folosul prezervarii vietii si naturii - ca leagan învesnicit al fragilei civilizatii umane! Considerând natura egal de sfânta esentei umane si "altar" omniprezent al închinarii omului catre Zeu, noi, deoumanistii, suntem cei mai înversunati aparatori rationali si constienti ai acestei creatii, din care facem parte; pentru protectia si armonizarea ei de catre si împreuna cu fiinta înscânteiata, pentru salvarea ei de la o folosire irationala ori chiar criminala. Pentru ca natura e sora congenera si altar real, este cariatida vietii însasi. Nu degeaba un scriitor american de succes (JEFFREY EUGENIDES), parut a fi deoumanist "avant la letre", formula asa, valabil pentru orice semen: "natura te înzestreaza cu creier. Viata îl transforma în minte".
*Noi nu putem spune cât de buna ori cât de rea este religia Cutare. Dar avem motive la vedere sa afirmam ca, atât crestinismul cât si celelalte surate, sunt religii ale începuturilor, ale protoparintilor, ramase cu un picior în sarcofag si cu un altul în muzeu. Alaturi de ele si laolalta cu ele se situeaza si prozelitii lor care din pacate au aceeasi soarta. Cu deoumanismul împreuna lumea se ridica în actualitate, curge odata cu viata, iese la lumina în aer liber, printre voi cei care traiti, care suferiti ori va bucurati. Uitati-va bunaoara cum a întepenit în dogma crestinismul, care se cere religie de stat. El nu mai este filon viu si nu mai este simtit ca o ardoare; s-a schematizat si a decazut în ritual. Iata cum, acuma, sacerdotii lui nu mai sunt ca alta data stâlpii credintei, ci au devenit functionari mai mult sau mai putin acri ai unei institutii pe care ei însisi au desacralizat-o prin infestari vulgare, cu oficianti care mai de care mai hulpavi si mai ipocriti! Dar, mai ales, fara evlavie! Ei nu mai sunt perceputi de popoare ca oameni ai dumnezeului lor - pentru ca se comporta ca ateii si ca pagânii - adunând comori aici pe Pamânt si exhibându-si instinctele, inclusiv în biserici. Asa se face ca, de unde nu mai este nici Dumnezeu nu vrea sa ceara, însa umple gaurile fara mila si le astupa. Iata preoti spioni ai comunismului, turnatori ai securitatii, sodomisti înveterati si pedofili perversi, traficanti de carne vie! Unde vor ajunge credinciosii din turma cu astfel de ecleziasti în fruntea lor?
*Unui Dumnezeu Curcubeu Unic trebuie sa-i corespunda o natiune unica de oameni judecati, creatori si motivati în facerea de bine oportun. Dumnezeul nostru trebuie sa fie si al vostru pentru ca, e creator unic, etern si orizont indestructibil! Dumnezeul nostru este taina geniala a spiritului energiilor vibrante, e Nodul Luminii si capabil inclusiv sa se concentreze material, infinit
de diferit, lânga noi si pretutindeni. Dumnezeul Curcubeu este exclusiv constiinta intima la purtator pentru aceia care au si care simt acest har; pentru ceilalti care pot trai însa fara El, ei toti sunt rudimente si pamânt de flori, numai. Fiindca fara Dumnezeu, omul nu mai este om, ci doar o maimuta darwinista si nimic mai mult! El este alcatuitorul dualitatii viata-neviata, materie-spirit, este energia genial vibratila si nascatoare a duhului pe care vi-l propunem si voua, pentru ca pe altul nu-l cunoastem si fiindca altul nu exista! Pentru ca, nimeni si nimic altcineva nu poate fi laolalta si în acelasi timp, fizic si rational, tainic si afectiv, abstract si evident! Acceptati domniile voastre ca, un profet care s-a ridicat tot dintre oameni sa poata deveni mai sfânt înaintea parintilor lui dintâi si-ai omenirii, decât Adam si Eva? Aceasta este imposibil, pentru ca un om, luat în modul, nu poate fi mai mult decât oricare alt om din specie. Pentru ca, deopotriva pentru toti e facuta si scânteia de dumnezeire si puntea de pacat care ne leaga, ombilical, pe noi, întregul neam adamic! Credem ca, altcevaul care se pretinde a fi privilegiul numai al unora foarte putini, este regie abila în fond, si spectacol interesat, rânduit de efectori ai minciunii si pacalelilor de masa, ridicati în slavi pe premise false.
* Noi avem convingerea ca nici un om nu poate sa fie Dumnezeu, indiferent de cum l-o fi chemat cândva pe acesta sau de cum va fi sa-l cheme în viitor. Nici macar aceia care au fost apostolii lui, în anumite vremuri si în anumite areale, nu pot fi Dumnezei! Nici al Bidada sau Buddha în tinuturile Indiei, nici Zarodasht sau Zoroastru în tara Persiei, nici 'Isa sau Iisus, în tinutul Occidentului, nici Mani din tara Babel si nici Mahomed, fondatorul Islamului si pecete a profetilor! Si nimeni altcineva. Cel mult poate muri cu gândul lui autoidolatru, la icoana propriului sau duh, imperfect si impostor, insolent si uzurpator. Pentru ca numai Dumnezeu este creatorul totului iar în aceasta taina integrala, intra si oamenii cu tainele lor proprii si cu vazutele si nevazutele existentei acestora. Si, daca Totul întreg nu poate avea chipul omului, cum ar putea sa aiba Dumnezeu Tatal chipul ciuntit al acestuia ori asemanarea cu el?! "Dupa chipul si asemanarea lui" înseamna creator, sensibil si rational ca El, iar nu având chipul primatelor, ca fiinta a omului. E o insulta nastrusnica si o fantezie hilara, daca nu o nesimtire istorica, aceasta pretentie absurda, simplificatoare pâna la grotesc! Asadar daca, toti suntem egali prin înscânteierea primara cu duh, de la Adam si Eva încoace, nimeni nu poate fi cu ceva în plus mai
breaz decât oricare alt semen al lui. Fiindca nimeni nu poarta în sine o mai mare cioaba de dumnezeire decât semenii ceilalti. Pentru ca suntem cu toti la fel de limitati si trecatori, la fel de muritori si imperfecti. Deci, putem concluziona ca Dumnezeu nu poate fi personificat de nici un om, pentru ca omul nu are cum si n-are nici cu ce sa fie Zeu, pentru ca el nu poate fi niciodata vector de energie spirituala inepuizabila. Pentru ca nu poate fi Ubicuu, infinit si etern si pentru ca este format din toate antonimele calitatilor pomenite. Si înca o proba ca Dumnezeu ne-a creat fulgerându-ne cu spirit stelar o deducem din urmatoarea întrebare retorica; - Daca în 10 sau 20 de mii de ani de evolutie umana, cu "boomul" de inventica si descoperiri ale secolului XX, omul a ajuns, folosindu-si înzestrarile, pâna la stadiul în care ne gasim cu totii azi, iar stingerea Soarelui pentru acest leagan Terran, unde înca ne mai dam huta, este prognozata a veni peste 5 ori 7 miliarde de ani, va dati seama unde va ajunge mintea omeneasca si cuceririle ei, facute cu energii venite din aschia lui Dumnezeu? Credeti voi ca nu va gasi el, omul, pâna atunci, macar o alta planeta Pamânt, în alte galaxii si constelatii, în care sa se mute curatat si purificat, alaturi de gloriosul sau spirit parintesc? Mira-m-as! De aceea spunem ca avem limpede motivatia pentru care noi luptam, compatrioti si oameni buni!
*Suntem convinsi ca Duhul este anterior si superior nisipurilor materiei, ca El plutea peste haturile nedefinite înainte chiar de facerea lumii si El i-a fost suflat în trup omului de catre Zeu, chiar în clipa zidirii sale, când Acelasi, care alaturase de curând Unul de Una a creat pentru permanenta Altcevaul!
*Deoumanismul este singura religie deritualizata a lumii. Este un cult al oamenilor care vor cu adevarat sa-si gaseasca rostul, împlinirea si fericirea, perfectionându-se prin ascutirea spiritului si extinderea experientelor directe. Si nu are decât un ascendent, pe Creatorul Unic Curcubeu, care-i este mentor si icoana, pe care-l recunoaste ca pe singura perfectiune total alcatuitoare si care-i este simultan un orizont continuu de emulatie si râvna. Adevaratul creator al deoumanismului este însa, în fapt, dezvoltarea istorica, iar acela care-l scrie aici doar transmite momentul si jaloneaza doctrina, pentru a o începe doar si nu pentru a o epuiza! Vor continua-o, o vor adânci si o vor nuanta acei luminati viitori, carora Corporatia Mondiala Deoumanista le asteapta donatiile de suflet, de minte si de implicare, într-un cont la vedere, cu cheltuieli la vedere, pentru realizari glorioase la vedere. Cine se decide sa accepte deoumanismul si sa se înregimenteze lui, va accepta sa-si duca viata în acvariu, pe termen lung. Cristalizam astfel acum si aici, un gen de politica ce va sa fie cât o credinta de mare! Vom fi oglinzile care vom focaliza prin fiintele si faptele noastre adevarul rasfrânt în noi, care arata ca Dumnezeu este si ca nimic nu se poate fara El. Iar adevarul acesta care ne-a înscânteiat pe toti fara exceptie, ne va face liberi! Deci: liberi ca si Dumnezeu si numai împreuna cu El! Stiind ca de la El ne-am coborât si la El ne întoarcem, în acelasi Nod al Luminii. "Doamne, sufletul si judecata noastra dreapta, ajuta-ne!"
*Deoumanistii considera ca pâna la democratie, lumea a fost doar preumanista, iar în anumite zone si în anumite perioade, a fost chiar tiranica, despotica, antiumana (vezi sclavagismul, inchizitia, fascismul, totalitarismul comunist, acum terorismul!). Democratia permite afirmarea verticalitatii omului si a libertatilor sale, exprimate ca necesitati întelese. Alteori însa, libertatile au fost instinctiv si deformat aplicate (anarhia, terorismul, etc.) dar, din perspectiva cursului evolutiv al umanitatii, pâna si ele pot fi explicabile. Dar nu tolerate, acceptate, practicate! Aceasta pentru ca din infern omul nu poate iesi dintr-o data la lumina ca un Phoenix refrisat si perpendicular pe baza. Fiindca, iesirea din universurile acestea concentrationare te face sa bâjbâi, sa ai vertij, sa-ti mai reglezi obiectivul si dioptriile, sa-ti mai pipai calea, sa te mai sprijini pe pereti... Democratia este copilaria deoumanismului iar de la ea încoace se poate structura si afirma umanismul real, consecvent si coerent.
*Deoumanistii nu "mobilizeaza la lupta dreapta" pe nimeni. Decât pe aceia care au ei însisi motivatia presanta a propriilor lupte si vor sa faca viata mai buna decât noi. Ei nu anatemizeaza si nu condamna irevocabil pe altcineva, ei îsi expun numai punctele de vedere pentru aceia care bâjbâie înca si hotarasc faptul ca noi suntem solutia lor iminenta! Noi nu dam directive pentru nimeni, nici cuminti nici radicale, noi ne vom sustine numai propriile programe, lucid, ferm si consecvent. Pentru ca nu vrem sa inventam alta lupta de clasa, vom desena doar o linie de fermitate pe care suntem siguri ca doresc sa o urmeze si alte categorii socioumane pe care le dorim a fi cât mai numeroase, cât mai compacte si cât mai hotarâte. De asemenea, noi nu vindem indulgente si nu fagaduim iertarea pacatelor. Decât cauterizarea lor prin purgatoriul propriilor fapte bune, recuperatoare... Va aratam numai directia catre semnul solar al propriilor inimi, care ne este noua icoana de închinaciune pentru semnificatia continuta, rezervor de energie si vector pentru ideal.
*Noi stim sigur ca, vom avea de luptat neîntrerupt cu forte ale raului si întunericului din om, cu inertiile lui nebanuite, dar le vom contracara prin solidaritate inteligenta, prin colaborare iubitoare si prin permanenta întrajutorare. Tot ceea ce se întâmpla oamenilor în mediul înconjurator este înscris anticipat în destinul fiecaruia (chiar si sfidarea acestuia, când e subliniata acolo) si nu trebuie sa aiba conotatii ori rasfrângeri malefice în mental. Pentru ca în rânduiala vietii frunzelor care suntem, fatala este viata însasi, asa cum am primit-o ca zestre de la loteria harului divin, cu toate piscurile ori haurile ei de atins, de traversat ori de survolat. Cu alte cuvinte, ceea ce ne este scris în frunte ne e pus! dar, asa cum ar zice un liric român prestigios: "o lupta-i viata, deci te lupta, cu dragoste de ea, cu spor. Pe seama cui? Esti un nemernic de n-ai un tel hotarâtor!"
*Pornind de la NIHIL SINE DEONOSTRUM, deoumanistii îsi propun sa si-l învete zilnic pe Dumnezeu, prin rememorarea rugaciunii matinale "ÎTI MULTUMESC, DOAMNE..." si prin constientizarea faptului ca El, rabdatorul, ne asteapta pe gratis, în interiorul fiecaruia. Pentru aceasta nu trebuie decât sa lasam cazute zavoarele inimii si sa ne emotionam, recunoscându-l!
Suntem singurii care "operam cu Dumnezeu la purtator" si El nu trebuie evocat si invocat pompos, în spectacol sacramental, ci, dovedit cu faptele zilnice ca lucreaza prin oameni. Dumnezeul Curcubeu este constientizarea propriilor existente si singura forta de coeziune care ne-a putut începe ca specie, inventând prin noi miracolul întruparii scânteii sale divine, asa animata, si este de asemenea singura forta care ne poate stinge oricând, tot la nivelul speciei, construind conditiile directe ori indirecte pentru a fi stersi de pe fata Pamântului, prin chiar întâmplarea uitarii totale. Pentru aceasta ii este suficient Zeului doar un simplu stranut! În fond, nemaiexistând oamenii care sa pastreze, sa conserve si sa transmita istoria speciei lor, iarba si pietrele, bacteriile si cenusa, nar mai avea nici un motiv s-o faca! Si nici o înzestrare de spirit, zicem noi, pentru a povesti mai departe saga umanitatii sinucigase. Deci pentru om, daca la început a fost cuvântul, la sfârsitul lui va fi lipsa cuvântului si nu suspinul, poate doar un tunet. Pentru ca, nici scrumul venit printr-o catastrofa cosmica nu are memorie si nici pustiul autocreat de om prin lacomie, agresivitate si irationalitate. De aceea este necesar sa-l traim zilnic pe Dumnezeul nostru prin gânduri si destul de des, sa-l constientizam atunci când se potriveste a fi rostita invocatia:"Doamne, sufletul nostru, ajuta-ne în rationalitatea propriilor noastre judecati!"
*Noi deoumanistii suntem toleranti pâna la cooperare cu toate religiile care nu sunt antiumane si socotim ca sacerdotii oricarui cult trebuie si ei îngaduiti atâta timp cât coexista necesarmente, ca numar reprezentativ, functional, în numarul total al credinciosilor lor. Dincolo de acest prag trebuie ignorati apoi convinsi la deoumanizare!
*Natiunea deoumanitatii va fi cu atât mai viabila, incitanta, încântatoare si neuniforma - deci interesanta - si va avea cu atât mai mari sanse de longevitate si continuitate cu cât îsi va venera si curati mai riguros radacinile traditionale, specifice, cu care sa vina în arena umanitatii la marea fiesta a popoarelor. Ea trebuie sa respecte egalitatea sanselor de afirmare a tuturor componentelor etnice, indiferent de rasa, cultura, culoare, credinta, amplasare geografica. Savantii sustin cu probe ca în fiecare generatie, toate culturile, nasc genii semnificative. Între marile eforturi ale deoumanismului se înscrie si compatibilizarea apoi conlucrarea acestor genii pentru rezolvarea problemelor fundamentale ale omenirii, care pun în cumpana mersul ei înainte, ori chiar supravietuirea speciei. Deci vom lupta fara întrerupere pentru atragerea geniilor popoarelor în cercul de actiune al primei linii de forta deoumaniste.
*În rândurile noastre nu se întra decât în cunostinta de cauza! Noi facem prozeliti liberi, neconstrânsi de nimeni si nimic. Aderarea altora la principiile si modul nostru de viata va fi un gest reflex al vointei personale, liber exprimate si motivate si semnate olograf. Noi nu socotim necesar nici monarhii nici sacerdotii si nici pontifii! Pentru noi toti oamenii sunt muritori si au acelasi sânge rosu. Deci nimeni dintre noi nu poate avea o alta sursa de sânge albastru, sa zicem, iar în felul acesta si prin acelasi numar de cromozomi ai speciei suntem iremediabil, cu totii, egali genetic si în startul vietii.
*În democratiile efective si nu trucate, actioneaza domnia legii! Deoumanistii, conducând prin legile dumnezeesti imprimate oamenilor în societate (în cazul concretului nostru derulat oferite democratiei vremurilor contemporane), vor face nu numai o curatire severa în spatiul politic ci si o reconstructie a acestuia, pe alte temeiuri si pe alte principii, facând astfel posibila apropierea
oamenilor de modelul lor suprem. De apropierea cu pasi mici vorbeam, fiindca, pâna la fata lui Dumnezeu în veci nu va ajunge nimeni, pentru ca nu degeaba se spune ca "pâna la Dumnezeu te
omoara sfintii". Fiindca perfectiunea lui este inexpugnabila si e orizontul cardinal închipuit doar mental dar neatins de fizicul omenesc niciodata în realitate. Iar daca El e orizontul nostru, vom sti întotdeauna ca, cu cât ne vom apropia de unda lui cu tot atâta distanta unda lui se va îndeparta de noi! Legile lui Dumnezeu sunt legile societatilor libere, democratice si evoluate. Ca si oamenilor carora le-au fost date dupa masura, ele sunt întotdeauna perfectibile si adaptabile evolutiilor concrete ale vietii si corespund, în rafinamentul lor, de spiritul elevat, convergent, al necesitatilor sociale majoritare. Deci, pentru a putea deveni Natiunea Umana a Legii trebuie sa-i acceptam rigorile (Dura Lex, Sed Lex), adoptate de catre socialul neconstrâns si democratic. Altfel, fara Dumnezeu si fara legile sale, dragi oameni buni, veti ramâne numai fiecare, în propriile voastre carcase, doar insi pustiu de singuri!
*Deoumanismul propune lumii, în perspectiva globalizata, sub inspiratia Unicului Dumnezeu Curcubeu, postulatul rational conform caruia numai în libertatea lipsei de constrângeri omul poate ajunge la Adevar - care se constituie într-o lege esentiala a functionarii vietii si societatilor omenesti! Deci, deoumanismul propune respectul Legii sub pastorul unic, cel care a creat totul dupa standardele propriului sau miracol, laolalta cu viata si moartea, cu cosmosul si umanitatea si cu toate interstitiile dintre acestea ori de dincolo de ele. Este lege sa te nasti si sa mori, este lege sa evoluezi daca traiesti, sa consumi ca sa-ti tii viata si sa muncesti creator, ca sa participi si tu în felul tau, la sporul civilizatiilor de obste. Unul dintre telurile majore ale deoumanismului este unificarea geniului uman în amplitudine si eficienta, pentru gasirea cailor unitare de rezolvare a marilor probleme cu care se confrunta umanitatea. Sub unda de inspiratie a aceluiasi Dumnezeu Curcubeu, omul se va prelungi pe sine în Univers si se va asocia meritoriu creatiei armonice a Tatalui sau. Într-o astfel de comunitate globalizata am propus oamenilor sintagma de "patrie fluida a limbii natale" care sa statueze nascutilor în limba etniei respective, dreptul de a-si declara cu mândrie izvoarele, radacinile si stramosii, care merita cinstire, respect si aducere aminte si care nu este cu nimic mai prejos decât onoratele limbi ale patriilor de adoptiune, cu onoratele lor culturi si performante.
*Daca "frica i-a creat pe zei" cum pretindeau mai ales exegetii marxisti, pe Dumnezeul nostru l-a creat însusi propriul lui adevar ca exista. Tindem sa credem ca El este 90% taina genialitatii pure în vibratie ziditoare si circa 10% perceptie umana a mixturii dintre concret si inexplicabil. Si mai credem ca, Raiul nu e nici în cer si nici aici, pe Pamânt, generalizat. Dupa cum ne dam seama, la noi se manifesta enclavizat, sub forma trecatoarelor halte de fericire prin pustiul încins de pucioasa al propriilor noastre existente.
*Prin deoumanism noi va propunem aici o confesiune care se sustine prin viata însasi, vazuta lucid si cu ochii deschisi, despre care nici ultimul dintre cârcotasii absurzi nu poate sa pretinda ca n-ar avea temei real. Doctrina noastra este împotriva haosului si anarhiei care tulbura apele vietii, este nevoia de ordine si normalitate a lumii si se deduce si se declara ca vârf de lance împotriva vraistei devalmase. În conceputul "haotic", procesele si derularile se misca brownian, adica n-au nici o ordine, nici o lege nu le guverneaza, nici o logica si nici o noima! Faceti ochii roata si priviti ce se întâmpla în proximitatea fiecaruia dintre noi. Viata în sine si viata sociala, se deruleaza logic si e organizata dupa legi care sunt, aproape toate, exacte, matematice chiar! Nici o conexiune si nici o interconectare, nici o relatie, nici un proces si nici un reflex nu se desfasoara la întâmplare, în afara rationalului stiut, ori înca nestiut. Viata e manifestarea ordinei spirituale în material! Fara ordine, deci si fara manifestarile implicate de genialitatea spirituala, n-ar putea sa fie viata superior organizata, existenta umana, socializata. Milimetric demonstrat de stiinte!
*Lumea istorica preumanista, nedreptatita si oprimata, a vazut în Apocalipsa solutia finala de rezolvare si acoperire a tuturor relelor din plan uman cu o aceeasi moarte teribila, unificatoare si omogenizanta, prin care si slugile si împaratii vor avea parte de acelasi moment al dreptatii unice - singura dreptate generalizata prin expiere! Însa, apocalipsele au venit dintotdeauna si de pretutindeni dar nu simultan. Chiar si glaciatiunile generalizate s-au derulat succesiv, în erele geologice si nu înghetând totul, dintr-o data. Asadar si ele sunt faze ale dezvoltarii; si razboaiele sunt apocalipse si marile incendii ori cutremure si valurile Tsunami si pandemiile sunt apocalipse. Iata ca, de curând si terorismul a devenit o apocalipsa. Prin cultivarea geniului uman, deoumanistii spera sa gaseasca solutii pentru stingerea majoritatii focarelor apocaliptice ale lumii, cu exceptia acelora care coboara direct din vointa divina, pe care omul nu o poate contracara! Noi însa, nutrim nadejdea ca divinitatea a creat omul pentru a-l avea ca martor si marturisitor al slavei sale si nu putem crede ca a inventat lumea omului numai pentru ca El sa aiba ce distruge! Iar daca un astfel de sinistru s-ar întâmpla vreodata sa cada peste noi, atunci cu siguranta n-am mai apuca nici macar sa ne gândim la o oarece necesara mântuire. Si atunci ar fi mare rascoala în Iad, care ar refuza sa ne mai încapa de-a-valma (si buni si rai, dar toti nemântuiti). Si, nu e asa, domnilor ca nu i se cuvine lui Nichipercea un asemenea afront?! Dar, sa sarim peste gluma, sperând ca, o razvratire a cosmosului si naturii va fi un episod îndepartat. Poate atunci când noi vom fi gasit deja mijloace de a patrunde în El si de a ne naturaliza în alte spatii chiar. Iar Mesia, învatatorul si salvatorul unora de azi, nu va mai gasi pe nimeni dintre noi pe aici. Ori poate se va hotarî sa ne caute printre stele, ca misionar deoumanist...
*Pentru ca deoumanismul nu se naste din sindromul apocaliptic, pentru noi, CEILALTI nu "sunt infernul", cum ar fi spus Sartre, nu sunt nici pagâni si nici atei, ci rezerva potentiala de noi deoumanisti ai Domnului. Ei sunt semeni întru umanitate care n-au ochii deschisi pentru ca n-au auzit înca orologiul astral! De aceea, vom bate cu insistenta la usile fiintelor lor si suntem siguri ca ni se va deschide. Iar aceasta o vom face în fiecare zi la fel, ca si astazi! Iata de ce, deoumanismul este prima religie a prezentului continuu.
*Deoumanismul trebuie sa circule liber, facilitat si de fluiditatea limbilor din patriile lingvistice interferente. De exemplu, româneste ori nemteste, sa zicem, se poate vorbi si la Poli si în Patagonia si în Noua Zeelanda. Cei care vorbesc acolo româneste ori nemteste, formeaza enclave specifice culturilor nemtesti si românesti si sunt colportori, în patriile de adoptie, ai specificitatilor lor stramosesti. Sunt miezuri etnice perene, continuatoare în spiritualitate si traditii ale etniilor de baza. Pentru aceea conducerea acestor enclave trebuie sa fie data exponentilor care sunt constienti de misiunea lor continuatoare pentru cultura materna proprie, prin ceea ce are ea mai reprezentativ si mai personal, mai original. Iar ierarhiile dirigente vor avea un plus de constiinta etnica si un simt deosebit al integrarii prin distinctie si nu prin asimilare. Vor fi meritocrati prin bogatia de minte si nu prin captusirea buzunarelor proprii cu arginti! Institutia deoumanista mama, va lucra în interconexiune directa cu toate centrele de reprezentare de pe mapamond. Într-un asemenea context România va avea centrul în Calarasiul european riveran Dunarii, iar în situatia internationalizarii, ori a mondializarii socio-politice, propunem sediul central pe litoralul Soarelui românesc, ori într-o locatie din Delta Dunarii. Poate chiar vom face din Europolisul lui Jean Bart, un alt Heliopolis modern! Aceasta pentru ca, Sorii sunt ipostaze dumnezeesti vazute si simtite inclusiv de omul pe care noi ne-am propus sa-l slujim.
*Este necesar pentru credinciosii deoumanisti, ca religia sa le fie lor însisi integral suficienta si acoperitoare, ca fapturi înscânteiate. Si sa se manifeste voluntar, firesc, oricând si peste tot, fara a avea neaparat nevoie de spatii consacrate si de calendare orientative. Deoumanistii trebuie sa respecte cu sfintenie traditiile si cultura specifica - cea care o diferentiaza si o unicizeaza – acelea care le vin împreuna, din si prin Patria Fluida a Limbii Natale, odata cu laptele matern. Toate acestea, care sunt tezaurul unui popor trebuie alese cu grija bijutierului de catre specialisti, apoi cultivate, pastrate si ocrotite ori stimulate nealterat, în fibra lor intima si definitorie. Numai acestea toate, împreuna, fac inconfundabila calitatea de român sa zicem, de chinez sau de german.
*Deoumanismul va pastra institutia duhovniciei care va fi singura manifestare cultica regulata, oficiata numai Duminica dimineata în lacasul deoumanist multifunctional numit CASA SOARELUI. Duhovnicii vor fi selectati riguros pentru aceasta, dintre corifeii initiati si consacrati în exercitarea unor profesii umaniste compatibile practicii care sa ii defineasca (filozofi, doctori, psihologi, etc.). CASA SOARELUI va fi o constructie simpla arhitectural si prin aceasta esential impunatoare, încapatoare si primitoare, cu dotare polivalenta ca functionalitate. Pentru cult, va fi centru iradiant si focalizant. Va folosi inclusiv pentru conferinte, pentru comunicari, adunari tematice si pentru cele care se deruleaza ca si activitati spirituale ale culturii proprii. Si va fi o casa a salvarii pentru aceia care îsi doresc cu ardoare un serviciu confesional. Iar în jurul ei vor functiona institutii de ajutorare diversificata a semenilor, care au lipsuri materiale si dizabilitati.
*Deoumanistii sunt convinsi ca natiunea este o comunitate naturala. Si cu atât mai naturala li se pare Natiunea Oamenilor Optimi, îmbunatatiti si înscânteiati de Creator!
*Deoumanistii sunt pestii cei multi care nu au mai putut sa traiasca tacând si i-au cerut lui Dumnezeu, pentru exprimare, goarna! Oameni buni, este timpul sa-i ascultati si sa faceti ca ei!
*Cele de aici si scrise la zi, nu au fost nici toate noi, dar nici multe vechi; ele însa sunt valabilitati istorice stringent de actuale si presant de necesare a se împlini cât mai curând posibil. Pentru
aceea si pentru voi, le-am structurat integrator si le-am articulat întrun sistem coerent, sub deviza: "De la perfectibil, catre ceva si mai aproape de perfect, cu ochii la singura perfectiune a Maestrului Unic". Si iata cum, lucrând asa, voi deveniti aceia care veti fi martori la prabusirea unor temple vechi, cu picioarele de lut si veti ridica un edificiu nou, al Adevarului în spirit, cu care veti începe sa reconstruiti, pas cu pas, lumea, fara sa va poticniti în mobilizatorul mars "Din fier vechi, unelte noi". Fiindca voi cunoasteti deja, ca miezul acestora, maduva lucrurilor trecute si învechite, este iremediabil putreda si dusa! DOAMNE AJUTA-NE în primenire si în afirmarea Omului îmbunatatit, deoumanist!